Istoria fabricării pardoselilor compozite
Materialul compozit lemn-plastic cunoscut ca și WPC prescurtarea vine din limba engleză, de la Wood Plastic Composite și este un termen general pentru o serie de materiale compozite care sunt create în principal folosind fibre de lemn, rumeguș sau pastă de lemn, împreună cu materiale termoplastice precum polipropilena (PP), polietilena (PE) și clorură de polivinil ( PVC). Pot fi incluși aditivi pentru a îmbunătăți legătura, structura sau pigmentul produsului final WPC. Produsele WPC au luat cu asalt multe industrii în ultimele decenii pentru rezistența lor, rezistența la intemperii și lipsa întreținerii necesare în comparație cu produsele din lemn, în special pentru instalațiile exterioare precum pardoseala, placarea construcții, garduri, mobilier urban, etc.
Prima companie din lume care a inventat și brevetat procesul de creare a WPC a fost Covema din Milano în 1960, fondată de frații Terragni (Dino și Marco).
Covema a numit compozitia lemn plastic sub denumirea comercială Plastic-Wood®. După câțiva ani de la inventarea Plastic-Wood®, compania Icma San Giorgio a brevetat primul proces de adăugare a fibrei de lemn/făină de lemn la termoplastice (WPC).
Ca material relativ nou, WPC este încă destul de rar în unele industrii. Dar mulți, în special firmele și magazinele care comercializează produse pentru exterior, au văzut beneficiile uriașe la trecerea de la lemn la WPC. La sfârșitul anilor 80, WPC a devenit din ce în ce mai popular pentru produse precum tocurile de uși și ferestre, bănci de parc și mobilier de stradal și chiar de interior. La începutul anilor 1990, WPC a fost introdus pe piața de pardoseli exterioare, în timp ce profilele pentru garduri si placări exterioare din WPC au continuat să câștige din ce în ce mai multă popularitate.